ALTERNATIVE ALE PREZENTULUI PENTRU UN VIITOR ÎNŢELEPT

           

            Puterea care alimentează pânzele unei idei prezintă un caracter nestatornic, nereuşind a se preciza cu minuţiozitate termenul acesteia de valabilitate. Având în vedere această latură care descrie puterea, se poate înţelege motivul pentru care această forţă aproape nepământească reuşeşte să declanşeze raliuri nebuneşti pentru cucerirea acesteia. Destul de râvnită în cadrul jocurilor care se derulează pe mapamond, puterea constituie un nemaipomenit barometru al stării de sănătate al societăţii. Capitolele „Final: mareea fulger”, „Noua sinteză”, „Vârfurile” şi „Demasificarea mijloacelor de informare” vin să pună în relief pelerinajul puterii la poalele unor idei care au scris istorie.  

Bucurându-se de o expansiune a puterii în cadrul destinului său, Al Doilea Val şi-a urmat firescul planurilor sale cu privire la civilizarea fundalului destinat vieţii. Acesta a reuşit ca din rodul ideilor sale să regândească arhitectura viului, oferind posibilitatea oamenilor de a fructifica noi direcţii ale cunoaşterii precum viteza de mişcare, telefonul, zone urbane şi precizările pot continua fără restricţii. Resursele care au susţinut lansarea celui de Al Doilea Val nu pot fi etichetate fără vreo urmă de îndoială dat fiind faptul că acestea sunt multiple şi cu forţe diferite de manifestare. Astfel, Al Doilea Val a împânzit lărgimea, profunzimea şi lungimea destinaţiilor vieţii oamenilor, ridicând din credinţele sale o stare de perpetuă normalitate a prezentului. Se pare că această direcţie dedicată unei râvnite stări de normalitate nu este fără de sfârşit, cutremurându-se în faţa unei avalanşe de viziuni alimentate de bucuria descoperirii unor dimensiuni neexplorate. Aceste lucruri pregătesc terenul înţelegerii neputinţei celui de Al Doilea Val de a mai ţine stindardul la orizont şi de a se retrage în culisele istoriei. Trebuie subliniat faptul că nu mai încape îndoială în ceea ce priveşte stingerea celui de Al Doilea Val, acesta fiind părăsit de puterea de continuă exprimare. Ceea ce a pus frână continuării unui astfel de val civilizator s-a remarcat a fi acţiunea acestuia desfăşurată în defavoarea naturii, a legilor tainice care ghidează planeta Pământ. De asemenea, apariţia unor crize precum cea din sistemele şcolare, din sistemul financiar internaţional, din sistemele urbane, din sistemele de asistenţă socială sau criza manifestată în structura personalităţii întăresc ideea de ajungere la final a celui de Al Doilea Val. Prezenţa timpului într-un astfel de punct nu matchează o stare de confuzie, de nelinişte, ci pregăzeşte contextul pătrunderii unei noi perioade curajoase şi anume cel de Al Treilea Val.

Construit în spiritul reconectării activităţii umane la cadrul natural, Al Treilea Val lasă în urmă ideea de valorificare a resurselor neregenerabile, lasă în urmă interesul pentru oţel, căi ferate, automobile, cauciuc şi se îndreaptă spre reinterpretarea lumii prin intermediul electronicii cuantice, a biologiei moleculare, a ştiinţelor spaţiale, a ecologiei, a economiei bazate pe diversificarea producţiei, a teoriei informaţiei, a oceanologiei şi a altor elemente. Să fie această descriere un cadru de neatins? Această descriere este o conştientizare a diagnosticului pe care îl poartă scris natura, această descriere vine să prezinte omului portofoliul ciuruit al cadrului natural şi, în puţine cuvinte, această descriere vine să spună stop lăcomiei sale şi să provoace mintea neostenită a acestuia să găsească alternative ale prezentului pentru un viitor înţelept. Bogăţia, puterea sau cine ştie ce alte himere mai caută omul pe acest pământ nu apar din activităţi derulate pe contrasensul destinului naturii, ci în echilibru cu aceasta. O astfel de interpretare, a existenţei unor tehnologii supuse constrângerii unei ecologii serioase, generează păreri împărţite, păreri neîncrezătoare în realitatea pătrunderii unui Al Treilea Val. Depăşind aceste denivelări de traseu, Al Treilea Val are frumoasa nebunie de a pune problema valorificării spaţiului extraterestru, a universului din adâncuri văzut ca o paletă de resurse „prietenoase”, a domeniului ingineriei genetice care promite să aducă în discuţie ideea de clonare, de programare a resurselor vii spre domeniile dorite precum şi a mijloacelor de informare. Fiecare perioadă ce a curs de-a lungul istoriei umane a propus idei, teorii şi mai ales eroi.În acest sens, se poate puncta faptul că cel de Al Treilea Val vine cu un personaj inedit, cu un erou nemaiîntâlnit şi anume spionul. Farmecul unui astfel de erou derivă din faptul că lucrează cu informaţii, aflându-se într-o continuă urmărire a acestora. Posturile de radio, presa scrisă vin să se particularizeze, să aibă în vedere o segmentare a pieţei căreia se adresează. Toate aceste aspecte, formulate de cel de Al Treilea Val descriu orizonturile unei noi lumi, îndreptate spre sinteză.

            Încotro se îndreaptă acest val, cu ce putere şi mai ales cu ce sumă de idei şi valori se va putea discuta pe măsură ce anii îşi ocupă locul în memoria cunoaşterii umane.

UN LEGO UMAN DE NOI DIRECŢII

            Unităţi împrăştiate de viaţă, cufundate în specificul existenţei lor, nu reuşesc să dea contur unei istorii a mapamondului, proiectând un aspect răvăşit al acestuia. Capitolele „Frenezia naţiunilor”, „Ofensiva imperialistă” şi „Realismul industrial” vin să ilustreze coordonate de aşezare a lumii pe un făgaş capabil de ordine, de creare a unui limbaj comun şi a unor punţi între tipuri de viaţă. Triburi, clanuri, ducate, principate, precum şi alte forme locale de organizare conturează fundalul lipsit de frontiere care întâmpină cel de Al Doilea Val. Pentru a se pune problema, în cadrul unei situaţii precum cea descrisă, de clădire a unei civilizaţii cu o formulă miraculos de necesară instalării în mişcare a materiei este nevoie de o demarare a unei lupte de cucerire pe toate planurile. Înţeleasă ca un element cheie al unei lumi în expansiune, lupta a identificat zone cu potenţial ale acestei planete, mutând linia orizontului şi a istoriei tot mai departe. Această lărgire a spaţiului destinat curgerii vieţii apare ca o cerinţă a tehnologiilor noi şi destul de costisitoare propuse de cel de Al Doilea Val, a căror amortizare fiind posibilă în contextul utilizării acestora în spaţiul unor pieţe extinse şi nu a unora locale. Astfel, se poate sublinia pătrunderea ideii că societatea celui de Al Doilea Val are o structură dominată de integratori şi integraţi. Dacă ne alăturăm cursei de urmărire a luptelor desfăşurate de-a lungul filelor istoriei, am putea aduce în prim-plan faptul că în 1935 europenii se bucurau, din punct de vedere politic, de 85 la sută din uscat şi de 70 la sută din ceea ce înseamnă populaţia pământului. Având în vedere această turnură pe care a luat-o conştiinţa istoriei odată cu ivirea celui de Al Doilea Val, se poate aduce în discuţie o platformă a puterii care animă acţiunile vârfurilor cum ar fi Germania, Uniunea Sovietică, Japonia, Statele Unite ale Americii. Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială(aceste două instituţii integratoare prind contur în anul 1944, la Bretton Woods) şi Acordul General pentru Tarife şi Comerţ(GATT) constituie faţete ale manifestării puterii la nivel înalt, putere aflată într-o continuă adjudecare.

            Pe lângă principii precum standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea şi centralizarea, destinul celui de Al Doilea Val este traversat şi de o supraideologie intitulată realismul industrial. În momentul în care îndreptăm reflectorul atenţiei asupra realismului industrial, se prezintă o manieră de înţelegere a acestuia ca sumă a valorilor, credinţelor actorilor aparţinând celui de Al Doilea Val. Natura(interpretată ca un element destinat exploatării), evoluţia(ce are în centru principiul selecţiei naturale elaborat de Charles Darwin, privit ca acţionând şi în societate unde poziţiile de vârf erau destinate celor mai bogaţi şi deţinători de putere) şi progresul(văzut ca un designer al unui drum către o viaţă în dimensiuni mai bune pentru omenire) reprezintă elemente care au construit notele definitorii ale realismului industrial. Unghiul oamenilor de a interpreta lumea în care îşi trăiesc destinul a fost modelat semnificativ de către ideile pe care cel de Al Doilea Val le-a revărsat peste mersul existenţei umane. Astfel, aspecte precum timpul, spaţiul dobândesc o ipostază revigorată, organizată în comparaţie cu poziţia acestora din Primul Val. Timpul, memorie neobosită a evenimentelor, învăluie sfera vieţii, dictându-i un anumit ritm de a trăi. Resursă preţioasă a posibilităţilor de exprimare a contextului interior spiritului uman, timpul se pare că oferă şanse celor care înţeleg să-şi deschidă larg privirea şi să valorifice fiecare unitate care poartă marca acestuia. Timpul nu este nici prea rapid şi nici prea necruţător cu oamenii şi cu planurile acestora, ci este complet generos şi plin de viaţă, depinzând numai de noi spre ce direcţii îl canalizăm. În această manieră, trebuie subliniat faptul că Al Doilea Val a dat timpului un aspect liniar, ajuns să fie privit drept o linie de cale ferată care facilitaeză accesul din trecut prin prezent spre zorii unui viitor promiţător. Aplecarea asupra organizării timpului în unităţi precum secunde, minute, ore a conturat zonei industriale mai multă stabilitate. Dacă Primul Val propunea, prin agricultură, un spaţiu limitat, cel de Al Doilea Val pune accentul pe o activitate extinsă în spaţiu, capabilă să absoarbă zone întregi de pe harta destinată cadrului existenţial. Sub semnul unei imagini redimensionate a timpului şi spaţiului, civilizaţia caracteristică celui de Al Doilea Val cunoaşte o expansiune a formelor de manifestare a coordonatelor vieţii.

            Realismul industrial aduce o interpretare a omului ca atom, ca particulă fundamentală a societăţii. În întărirea acestui aspect se poate puncta faptul că omul încetează să fie privit ca un element accesoriu al sferelor în care se include şi devine o persoană autonomă, capabilă să-şi croiască tipul de alegeri dorit, fără a fi supus la vreo îngrădire a acestei acţiuni. O valorificare a ideii care roieşte în jurul atomului poate fi regăsită şi în domeniul politic, caz în care votul este cel care îmbracă poziţia de particulă fundamentală.

            Una dintre întrebările care erodează fără urmă de milă mintea este succinta întrebarea „De ce?”. Cauzalitatea motivează forţele dominante ale spiritului uman într-o luptă parcă presată de exigenţele timpului ireversibil, având ca destinaţie dezlegarea misterelor. În acest sens, legea universală a gravitaţiei elaborate de către Isaac Newton a venit să tempereze puterea de manifestare a întrebării „De ce?”, eliberând frânele care subjugau mişcarea materiei.

            Aflat sub influenţa unui timp şi spaţiu într-o neîntreruptă stare de experimentare, schimbare şi construire, omul încearcă să ţină pasul cu situaţiile care îl bombardează şi să păstreze un anumit nivel de normalitate, moralitate şi fair-play, nefiind altceva decât un lego uman de noi direcţii.