DÉJÀ VU SAU ÎNTR-ADEVĂR O LUME NOUĂ?

           

            Afirmarea noului într-un cadru considerat stabil, caracteristic normalităţii, reuşeşte să zguduie rezistenţa acestuia, oferind argumente pentru a-şi susţine şansa de manifestare. O astfel de situaţie nu constituie întocmai una uşor de asimilat. Deconectarea de la certitudinea lucrurilor, de la starea de confort şi linişte apare ca o reală provocare pentru instalarea noului. Al Treilea Val reflectă destul de bine aspectele prezentate, încercând să facă loc, în maniera oamenilor de a privi viaţa, unei noi imagini a naturii, a progresului, a timpului şi a spaţiului. Capitolele „Vârtejul spiritual”, „Dislocarea naţiunii”, „Gandhi plus sateliţi”, „Coda: Marea confluenţă”, „Noua psihosferă”, „Personalitatea viitorului”, „Mausoleul politic” şi „Democraţia secolului al XXI-lea” analizează elementele constitutive ale lumii regândite de către Al Treilea Val. Având o carte de vizită alcătuită din date precum un nivel ridicat al prosumului, dezurbanizare sau muncă desfăşurată la domiciliu, Al Treilea Val încearcă să-şi găsească drumul potrivit pentru a putea pătrunde în dimensiunile credinţelor oamenilor. Pe fundalul acestei idei, se poate aduce în discuţie faptul că fiinţa umană a celui de Al Treilea Val începe să manifeste un respect crescut faţă de mediul înconjurător, începe să aibă în vedere viaţa extraterestră, începe să se apropie de ideea că timpul este relativ şi nu absolut, începe să perceapă progresul ca depinzând de latura politică, estetică, morală sau ambientală a unei societăţi, începe să înţeleagă tendinţa spaţiului spre dispersare, în puţine cuvinte, fiinţa umană a celui de Al Treilea Val are bine definit faptul că pentru a se vorbi de sănătatea întregului viu este necesară studierea părţilor acestuia. Neglijarea rolurilor pe care le joacă elementele care definesc dimensiunea unui întreg va conduce la declanşarea unui dezechilibru capabil să blocheze orice cale de ieşire, de revigorare a adevărului. Având în vedere cauzalitatea, Al Treilea Val aduce în centrul atenţiei două unghiuri ale feedbackului şi anume feedbackul pozitiv şi feedbackul negativ. Se poate remarca faptul că feedbackul pozitiv pune problema unei reduceri a schimbării spre deosebire de feedbackul negativ care are în centru un proces autostimulator, amplificând schimbarea. Se urmăreşte identificarea unei modalităţi de a ordona haosul care descrie trecerea de la Al Doilea Val spre cel de Al Treilea Val.

            Un aspect care domină destinul celui de Al Treilea Val şi care merită să fie prezentat în cadrul discuţiei se remarcă a fi apariţia unor entităţi organizaţionale supranaţionale cum ar fi grupările sindicale transnaţionale sau asociaţiile transnaţionale neguvernamentale. Aceste manifestări răvăşesc ideile tradiţionale şi apar ca un adversar de temut în competiţia destinată atingerii puterii de exprimare. Păstrând discuţia la nivelul mapamondului, trebuie precizat că se face o trecere de la corporaţia celui de Al Doilea Val către cea aparţinând celui de Al Treilea Val, corporaţie care îmbracă forma unei multinaţionale şi care absoarbe o putere caracterizată în cifre mari. Această tendinţă, de fracturare a graniţelor care descriu ideea de naţional, se resimte la nivelul economiei mondiale sub ideea de globalism. Se realizează, în acest fel, o racordare la întregul viu găzduit de Planeta Pământ. Al Treilea Val nu constituie o ciudăţenie a timpurilor noastre, ci o normalitate a unui proces de evoluţie. Dat fiind acest fapt, Al Treilea Val nu poate fi abordat prin intermediul strategiei Primului Val sau al strategiei celui de Al Doilea Val, ci trebuie trasată o nouă linie de start a activităţilor fiinţelor umane, linie care să se plieze pe specificul acestor timpuri şi nevoilor actuale. Un exemplu, în acest sens, îl poate reprezenta atitudinile fabricilor, care, după cum sublinia Alvin Toffler, vor „necesita mai multă inteligenţă în concepţie”. În tot acest curs al unui nou mod de a percepe viaţa, analiza a trei ingrediente, de o reală importanţă, luminează parţial cauzele declanşării celui de Al Treilea Val. Astfel, nevoia de comunitate, nevoia de structură şi nevoia de sens apar aidoma unor imperative ale vieţii sau, mai bine spus, apar ca elemente care îl transformă pe om în om. Dezordinea din viaţa unei persoane se manifestă precum o pasăre prădătoare care îi ucide sensul. Aceste trei valori, comunitatea, structura şi sensul, conferă vieţii tărie să-şi parcurgă etapele şi să-şi împlinească destinul. Aplicate în dimensiunea existenţei majorităţii populaţiei, cele trei elemente prezentate se transformă într-un fidel barometru al dezvoltării unei societăţi. Înainte ca organismul economic să pună diagnosticul de progres al unei comunităţi, moralitatea, echilibrul şi sensul celei din urmă se exprimă cu privire la acest subiect. Astfel, suntem atât de civilizaţi cât ne permite fundalul nostru spiritual. Se poate observa o aplecare a tendinţei celui de Al Treilea Val asupra unor subiecte extraeconomice şi extratehnologice. Încet, încet, îşi face loc în cadrul acestei discuţii ideea de „personalitate a viitorului” care este fericita posesoare a unei vieţi interioare prolifice, armonioase. Se încearcă o redescoperire a omului, aşa cum este acesta neascuns după armura invenţiilor sale. Se pare că Al Treilea Val aduce, pe lângă această psihosferă, o răvăşire a planului politic, care se resimte la nivelul democraţiei şi al mecanismului decizional. Influenţa celui de Al Treilea Val în sfera politicului păstrează cadenţa unei lumi în mişcare, manifestând flexibilitate.

            Valorificând principiul „Ridică-te şi luptă, rămâi jos şi pierzi!”, Al Treilea Val a încercat să dizolve tendinţa oamenilor de a rămâne ancoraţi în timpuri care au apus, dorind să sublinieze că a te urca la bordul unei ambarcaţiuni normale spre timpuri care au izvorât din normalitatea istoriei constituie firescul care urmează să intre în vigoare. Dificultăţile pe care le parcurg oamenii în legătură cu cel de al Al Treilea Val se rezumă la a decide în ce să creadă: Déjà vu sau într-adevăr o nouă lume?  

O LUME RĂVĂŞITĂ DE NOILE DIRECŢII ALE PROPRIEI INTELIGENŢE

            Istoria care se cuibăreşte pe umerii omului ilustreză o continuă luptă a acestuia de a identifica noi ţărmuri de cunoaştere şi de rafinare a activităţilor pe care le realizează. Puterea şi limitele care vin să caracterizeze fiinţa umană pot fi cu uşurinţă identificate în marile sale oraşe, în marile sale descoperiri, în credinţele sale, dar şi în războaiele pe care le-a traversat, în natura pe care a dezechilibrat-o, în moralitatea pe care a perturbat-o sau în adevărurile pe care le-a camuflat. Capitolele „Mediul înconjurător inteligent”, „Dincolo de producţia de masă”, „Casa electronică”, „Familiile viitorului”, „Criza de identitate a corporaţiei”, „În căutarea unor reguli noi” şi „Reapariţia prosumatorului” provoacă limitele inteligenţei umane, proiectând maniera de manifestare a celui de Al Treilea Val. Noile interpretări pe care le îmbracă activitatea fiinţei umane vin să facă loc unui episod dominat de o inteligenţă aproape supraomenească, reprezentată de calculatorul electronic. Dacă forţa fizică reprezenta combustibilul celui de Al Doilea Val, capacitatea intelectuală dictează cursul celui de Al Treilea Val. Astfel, se pune problema de a conferi dimensiunii materiale inteligenţă, şi nu viaţă. Urmând şirul expunerii, se poate spune că pătrunderea calculatorului electronic în decorul unei vieţi în care informaţia era depozitată în memoria individuală sau personală constituie momentul declanşator al construirii unui nou sistem de stocare a datelor şi anume a memoriei sociale sau colective. Depozitele de informaţie care îşi găsesc loc în memoria individuală parcurg un traseu de eliminare a redundanţei, conturând o memorie socială activă. Punându-se la punct astfel de elemente, omul reuşeşte să inprime contextului existenţei sale un ritm şlefuit, inteligent. Dacă inteligenţa aplecată asupra mediului înconjurător va atenta vreodată la echilibrul parţial al omului nu se poate preciza limpede, dar un lucru trebuie privit cu siguranţă şi anume că totul depinde de atitudinea acestuia faţă de produsul capacităţilor sale intelectuale.

            Elementele de noutate sunt privite ca o undă care încearcă să dezorganizeze certitudini, realităţi, adevăruri, linişte, în puţine cuvinte, o lume ale cărei valenţe au fost certificate ca lipsite de risc şi debusolare. Interpretarea aceasta a fost proiectată şi bagajului de noutate adus de Al Treilea Val în cadrul societăţii. Un pas distinct pe care îl joacă Al Treilea Val se identifică în axarea producţiei pe sfera de interes a fiecărui client, dându-se startul unui proces de demasificare a producţiei, de frânare a producţiei de serie mare. Se merge pe realizarea de produse individualizate, la comandă, care să împlinească nevoile crescânde ale clienţilor sau să introducă pretexte pentru generarea de noi şi noi necesităţi. O altă mişcare a celui de Al Treilea Val vizează slăbirea necesităţii de executare a muncii în ateliere, încercându-se o readucere în prim-plan a industriei casnice. Privit ca un real pilon de susţinere a destinului societăţii, căminul propune o altă cale de derulare a activităţilor umane şi devine ceea ce Alvin Toffler numeşte „casa electronică”, în jurul căreia vor gravita forţele timpului care se găseşte în proces de instalare. Al Treilea Val  nu poate fi acuzat de plagiat deoarece încearcă să dea libertate de afirmare inteligenţei umane în armonie cu mediul înconjurător şi asupra structurii familiei  caracteristice coordonatelor viitorului. Imaginea familiei nucleare care trona pelicula celui de Al Doilea Val, spărgându-se în multiple forme precum cele care au în centru celibatari, persoane care locuiesc împreună în lipsa unor forme legale, precum şi familiile monoparentale sau cele alcătuite din bunici şi nepoţi, exemplele putând lesne continua. Această explozie de varietate se impune ca o notă caracteristică a celui de Al Treilea Val, remarcându-se, astfel, că sistemul de informaţie, sistemul familial şi sistemul de producţie urmează drumul unei demasificări, a unei axări pe unitate. Având în vedere această direcţie, la care se adaugă dezgheţarea certitudinilor, trebuie subliniat că identitatea corporaţiei care defineşte cel de Al Doilea Val se clatină. Astfel, factori precum biosfera, sociosfera, infosfera, sfera care vizeză politica şi puterea, la care se alătură considerentele de ordin moral trasează coordonatele specifice unei corporaţii care se manifestă în cadrul celui de Al Treilea Val. De asemenea, se ridică problema de răspundere a unei corporaţii atât pentru bunurile pe care le produce şi profiturile corespunzătoare, cât şi pentru soluţiile pe care le generează în cazul unor probleme catalogate drept extreme precum cele de ordin moral, social, politic, rasial sau ecologic. În această manieră se reflectă ideea întregilor integraţi.

            Aidoma producţiei, familiei, informaţiei, timpul nu se sustrage de la ideea de demasificare, astfel încât se observă o eliberare de ritmul impus de maşină, de o punctualitate dusă la extrem, dezvoltându-se orarul parţial, aerisit, care oferă o maleabilitate a activităţilor umane şi o sursă productivă de o factură reformulată. Jonglarea cu timpul destinat muncii şi cel destinat proiectelor personale a deschis cărări prolifice, bucurându-se de o considerabilă popularitate. Acest aspect a venit ca o decorsetare de rigorile celui de Al Doilea Val, propunând o echilibrare a imperativelor vieţii.

            Un element prin care cel de Al Treilea Val surprinde este conturarea profilului prosumatorului. Apariţia acestuia în jocul sferelor de influenţă anihilează unele activităţi realizate de diferiţi specialişti, ameninţându-se zona producătorului. Mişcarea de ajutorare(fumători, alcoolici etc.) şi ideea de „do-it-yourself”(o implicare a consumatorului în producţie) sau ideea de autoservire vin să contureze o situaţie inedită a celui de Al Treilea Val, punând problema unei redimensionări a manierei de înţelegere a pieţei.

            Cât de fireşti sau nu, cât de intuite sau nu, cât de contestate sau nu, manifestările celui de Al Treilea Val imprimă o regândire a fundamentelor societăţii şi a atitudinii faţă de mediul înconjurător. Dacă Al Treilea Val prezintă un caracter complet creativ şi salvator, doar curgerea ireversibilă a timpului o poate clarifica, trasformând-o în certitudine.

ALTERNATIVE ALE PREZENTULUI PENTRU UN VIITOR ÎNŢELEPT

           

            Puterea care alimentează pânzele unei idei prezintă un caracter nestatornic, nereuşind a se preciza cu minuţiozitate termenul acesteia de valabilitate. Având în vedere această latură care descrie puterea, se poate înţelege motivul pentru care această forţă aproape nepământească reuşeşte să declanşeze raliuri nebuneşti pentru cucerirea acesteia. Destul de râvnită în cadrul jocurilor care se derulează pe mapamond, puterea constituie un nemaipomenit barometru al stării de sănătate al societăţii. Capitolele „Final: mareea fulger”, „Noua sinteză”, „Vârfurile” şi „Demasificarea mijloacelor de informare” vin să pună în relief pelerinajul puterii la poalele unor idei care au scris istorie.  

Bucurându-se de o expansiune a puterii în cadrul destinului său, Al Doilea Val şi-a urmat firescul planurilor sale cu privire la civilizarea fundalului destinat vieţii. Acesta a reuşit ca din rodul ideilor sale să regândească arhitectura viului, oferind posibilitatea oamenilor de a fructifica noi direcţii ale cunoaşterii precum viteza de mişcare, telefonul, zone urbane şi precizările pot continua fără restricţii. Resursele care au susţinut lansarea celui de Al Doilea Val nu pot fi etichetate fără vreo urmă de îndoială dat fiind faptul că acestea sunt multiple şi cu forţe diferite de manifestare. Astfel, Al Doilea Val a împânzit lărgimea, profunzimea şi lungimea destinaţiilor vieţii oamenilor, ridicând din credinţele sale o stare de perpetuă normalitate a prezentului. Se pare că această direcţie dedicată unei râvnite stări de normalitate nu este fără de sfârşit, cutremurându-se în faţa unei avalanşe de viziuni alimentate de bucuria descoperirii unor dimensiuni neexplorate. Aceste lucruri pregătesc terenul înţelegerii neputinţei celui de Al Doilea Val de a mai ţine stindardul la orizont şi de a se retrage în culisele istoriei. Trebuie subliniat faptul că nu mai încape îndoială în ceea ce priveşte stingerea celui de Al Doilea Val, acesta fiind părăsit de puterea de continuă exprimare. Ceea ce a pus frână continuării unui astfel de val civilizator s-a remarcat a fi acţiunea acestuia desfăşurată în defavoarea naturii, a legilor tainice care ghidează planeta Pământ. De asemenea, apariţia unor crize precum cea din sistemele şcolare, din sistemul financiar internaţional, din sistemele urbane, din sistemele de asistenţă socială sau criza manifestată în structura personalităţii întăresc ideea de ajungere la final a celui de Al Doilea Val. Prezenţa timpului într-un astfel de punct nu matchează o stare de confuzie, de nelinişte, ci pregăzeşte contextul pătrunderii unei noi perioade curajoase şi anume cel de Al Treilea Val.

Construit în spiritul reconectării activităţii umane la cadrul natural, Al Treilea Val lasă în urmă ideea de valorificare a resurselor neregenerabile, lasă în urmă interesul pentru oţel, căi ferate, automobile, cauciuc şi se îndreaptă spre reinterpretarea lumii prin intermediul electronicii cuantice, a biologiei moleculare, a ştiinţelor spaţiale, a ecologiei, a economiei bazate pe diversificarea producţiei, a teoriei informaţiei, a oceanologiei şi a altor elemente. Să fie această descriere un cadru de neatins? Această descriere este o conştientizare a diagnosticului pe care îl poartă scris natura, această descriere vine să prezinte omului portofoliul ciuruit al cadrului natural şi, în puţine cuvinte, această descriere vine să spună stop lăcomiei sale şi să provoace mintea neostenită a acestuia să găsească alternative ale prezentului pentru un viitor înţelept. Bogăţia, puterea sau cine ştie ce alte himere mai caută omul pe acest pământ nu apar din activităţi derulate pe contrasensul destinului naturii, ci în echilibru cu aceasta. O astfel de interpretare, a existenţei unor tehnologii supuse constrângerii unei ecologii serioase, generează păreri împărţite, păreri neîncrezătoare în realitatea pătrunderii unui Al Treilea Val. Depăşind aceste denivelări de traseu, Al Treilea Val are frumoasa nebunie de a pune problema valorificării spaţiului extraterestru, a universului din adâncuri văzut ca o paletă de resurse „prietenoase”, a domeniului ingineriei genetice care promite să aducă în discuţie ideea de clonare, de programare a resurselor vii spre domeniile dorite precum şi a mijloacelor de informare. Fiecare perioadă ce a curs de-a lungul istoriei umane a propus idei, teorii şi mai ales eroi.În acest sens, se poate puncta faptul că cel de Al Treilea Val vine cu un personaj inedit, cu un erou nemaiîntâlnit şi anume spionul. Farmecul unui astfel de erou derivă din faptul că lucrează cu informaţii, aflându-se într-o continuă urmărire a acestora. Posturile de radio, presa scrisă vin să se particularizeze, să aibă în vedere o segmentare a pieţei căreia se adresează. Toate aceste aspecte, formulate de cel de Al Treilea Val descriu orizonturile unei noi lumi, îndreptate spre sinteză.

            Încotro se îndreaptă acest val, cu ce putere şi mai ales cu ce sumă de idei şi valori se va putea discuta pe măsură ce anii îşi ocupă locul în memoria cunoaşterii umane.

UN LEGO UMAN DE NOI DIRECŢII

            Unităţi împrăştiate de viaţă, cufundate în specificul existenţei lor, nu reuşesc să dea contur unei istorii a mapamondului, proiectând un aspect răvăşit al acestuia. Capitolele „Frenezia naţiunilor”, „Ofensiva imperialistă” şi „Realismul industrial” vin să ilustreze coordonate de aşezare a lumii pe un făgaş capabil de ordine, de creare a unui limbaj comun şi a unor punţi între tipuri de viaţă. Triburi, clanuri, ducate, principate, precum şi alte forme locale de organizare conturează fundalul lipsit de frontiere care întâmpină cel de Al Doilea Val. Pentru a se pune problema, în cadrul unei situaţii precum cea descrisă, de clădire a unei civilizaţii cu o formulă miraculos de necesară instalării în mişcare a materiei este nevoie de o demarare a unei lupte de cucerire pe toate planurile. Înţeleasă ca un element cheie al unei lumi în expansiune, lupta a identificat zone cu potenţial ale acestei planete, mutând linia orizontului şi a istoriei tot mai departe. Această lărgire a spaţiului destinat curgerii vieţii apare ca o cerinţă a tehnologiilor noi şi destul de costisitoare propuse de cel de Al Doilea Val, a căror amortizare fiind posibilă în contextul utilizării acestora în spaţiul unor pieţe extinse şi nu a unora locale. Astfel, se poate sublinia pătrunderea ideii că societatea celui de Al Doilea Val are o structură dominată de integratori şi integraţi. Dacă ne alăturăm cursei de urmărire a luptelor desfăşurate de-a lungul filelor istoriei, am putea aduce în prim-plan faptul că în 1935 europenii se bucurau, din punct de vedere politic, de 85 la sută din uscat şi de 70 la sută din ceea ce înseamnă populaţia pământului. Având în vedere această turnură pe care a luat-o conştiinţa istoriei odată cu ivirea celui de Al Doilea Val, se poate aduce în discuţie o platformă a puterii care animă acţiunile vârfurilor cum ar fi Germania, Uniunea Sovietică, Japonia, Statele Unite ale Americii. Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială(aceste două instituţii integratoare prind contur în anul 1944, la Bretton Woods) şi Acordul General pentru Tarife şi Comerţ(GATT) constituie faţete ale manifestării puterii la nivel înalt, putere aflată într-o continuă adjudecare.

            Pe lângă principii precum standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea şi centralizarea, destinul celui de Al Doilea Val este traversat şi de o supraideologie intitulată realismul industrial. În momentul în care îndreptăm reflectorul atenţiei asupra realismului industrial, se prezintă o manieră de înţelegere a acestuia ca sumă a valorilor, credinţelor actorilor aparţinând celui de Al Doilea Val. Natura(interpretată ca un element destinat exploatării), evoluţia(ce are în centru principiul selecţiei naturale elaborat de Charles Darwin, privit ca acţionând şi în societate unde poziţiile de vârf erau destinate celor mai bogaţi şi deţinători de putere) şi progresul(văzut ca un designer al unui drum către o viaţă în dimensiuni mai bune pentru omenire) reprezintă elemente care au construit notele definitorii ale realismului industrial. Unghiul oamenilor de a interpreta lumea în care îşi trăiesc destinul a fost modelat semnificativ de către ideile pe care cel de Al Doilea Val le-a revărsat peste mersul existenţei umane. Astfel, aspecte precum timpul, spaţiul dobândesc o ipostază revigorată, organizată în comparaţie cu poziţia acestora din Primul Val. Timpul, memorie neobosită a evenimentelor, învăluie sfera vieţii, dictându-i un anumit ritm de a trăi. Resursă preţioasă a posibilităţilor de exprimare a contextului interior spiritului uman, timpul se pare că oferă şanse celor care înţeleg să-şi deschidă larg privirea şi să valorifice fiecare unitate care poartă marca acestuia. Timpul nu este nici prea rapid şi nici prea necruţător cu oamenii şi cu planurile acestora, ci este complet generos şi plin de viaţă, depinzând numai de noi spre ce direcţii îl canalizăm. În această manieră, trebuie subliniat faptul că Al Doilea Val a dat timpului un aspect liniar, ajuns să fie privit drept o linie de cale ferată care facilitaeză accesul din trecut prin prezent spre zorii unui viitor promiţător. Aplecarea asupra organizării timpului în unităţi precum secunde, minute, ore a conturat zonei industriale mai multă stabilitate. Dacă Primul Val propunea, prin agricultură, un spaţiu limitat, cel de Al Doilea Val pune accentul pe o activitate extinsă în spaţiu, capabilă să absoarbă zone întregi de pe harta destinată cadrului existenţial. Sub semnul unei imagini redimensionate a timpului şi spaţiului, civilizaţia caracteristică celui de Al Doilea Val cunoaşte o expansiune a formelor de manifestare a coordonatelor vieţii.

            Realismul industrial aduce o interpretare a omului ca atom, ca particulă fundamentală a societăţii. În întărirea acestui aspect se poate puncta faptul că omul încetează să fie privit ca un element accesoriu al sferelor în care se include şi devine o persoană autonomă, capabilă să-şi croiască tipul de alegeri dorit, fără a fi supus la vreo îngrădire a acestei acţiuni. O valorificare a ideii care roieşte în jurul atomului poate fi regăsită şi în domeniul politic, caz în care votul este cel care îmbracă poziţia de particulă fundamentală.

            Una dintre întrebările care erodează fără urmă de milă mintea este succinta întrebarea „De ce?”. Cauzalitatea motivează forţele dominante ale spiritului uman într-o luptă parcă presată de exigenţele timpului ireversibil, având ca destinaţie dezlegarea misterelor. În acest sens, legea universală a gravitaţiei elaborate de către Isaac Newton a venit să tempereze puterea de manifestare a întrebării „De ce?”, eliberând frânele care subjugau mişcarea materiei.

            Aflat sub influenţa unui timp şi spaţiu într-o neîntreruptă stare de experimentare, schimbare şi construire, omul încearcă să ţină pasul cu situaţiile care îl bombardează şi să păstreze un anumit nivel de normalitate, moralitate şi fair-play, nefiind altceva decât un lego uman de noi direcţii.  

ÎN CĂUTAREA ADN- ULUI INDUSTRIALISMULUI

            În spatele proiectării oricărei acţiuni se regăseşte o paletă de convingeri, un set de valori atent selecţionate sau, altfel spus, un real combustibil de cunoaştere capabil să mute munţii din loc. Investind în fiecare pas urmat o astfel de gamă de credinţe, se poate observa instalarea unei viteze de mişcare şi a unei dorinţe cotropitoare de atingere a dimensiunilor maxime, caracteristice unei situaţii. Se pare că aducerea în discuţie a sistemului de valori prezintă menirea de a contura imaginea unui iscusit meşter ce manevrează din umbră drumul către destinaţia dorită. Astfel, capitolul „Descifrarea codului” pune în lumină acel set de reguli sau principii menit să direcţioneze cursul vieţii a milioane de oameni către cadrele impuse de industrialism. Axa industrialismului este susţinută, în desfăşurarea acesteia de-a lungul memoriei istoriei, de o serie de principii precum standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea şi centralizarea. Aspectele enumerate au cucerit şi reamenajat treptat fiecare capitol al vieţii. Astfel, se poate spune că industrialismul a mărşăluit, cu aerul neobosit al roţilor de tren, prin toate ungherele cunoaşterii umane, monopolizând pentru un şirag de ani, imaginaţia, efortul şi credinţele oamenilor. În susţinerea acestei idei vine ilustrarea manifestării unui prim principiu al industrialismului şi anume standardizarea. Frederick Winslow Taylor, un nume important în panorama marilor standardizatori, ilustrează faptul că munca poate fi realizată ştiinţific pe baza standardizării fazelor destinate fiecărui muncitor. Acestui aspect i se adaugă standardizarea scării de salarizare, a programelor analitice destinate pregătirii tinerilor pentru alimentarea pieţei locurilor de muncă, a metodelor de admitere, a banilor, a preţurilor şi expunerea poate continua. Standardizarea a scuturat munca fiinţei umane de existenţa unor intervale de timp lente, a adus la un numitor comun diferenţele existente, oferind o perspectivă de dezvoltare aflată sub semnul certitudinii.

            Un alt principiu al industrialismului este constituit de specializare. Acesta are în centru ideea valorificării potenţialului unei persoane numai într-o anumită arie, punându-se astfel în lumină diviziunea muncii. Pentru a ilustra această latură, Alvin Toffler sublinia că „munca specializată nu necesită un om întreg, ci numai o parte dintr-un om”. Oare destinul omului pe acest pământ este doar acela de a se transforma într-un factor de producţie?...de a fi una dintre multiplele piese ale ADN- ului industrialismului?

            Societatea caracteristică celui de Al Doilea Val prezintă ca model central ritmul maşinii, fiind dominată de o încadrare în timp şi spaţiu stabilită cu o precizie desăvârşită. Se poate discuta, în completarea aspectelor prezentate, despre sincronizare, unul dintre principiile industrialismului care promovează seriozitatea, punctualitatea, efortul coordonat şi timpul gestionat eficient, interpretat ca izvor fundamental de venituri. O latură interesantă se remarcă a fi faptul că, în sfera culturilor industriale, copiii erau învăţaţi să citească ceasul de mici, urmărindu-se în acest mod cultivarea punctualităţii. Radiografia societăţii care domina Al Doilea Val ilustrează o gigantică maşină cu o inimă vie.

            Concentrarea(faţă de combustibili fosili, faţă de capital), maximizarea(expresie a hipnozei mecanicii) şi centralizarea(furnizarea unui mod propice de conducere) reprezintă alte principii ale industrialismului, care au dat startul unei curse desfăşurate atât pe verticală, cât şi pe orizontală a ideilor, mofturilor sau poate doar a lăcomiei omului.

            Puterea, pentru unele persoane, este doar un termen abandonat printre paginile DEX- ului, cum pentru altele, puterea întruneşte atribute ale libertăţii, siguranţei şi a mişcării neîngrădite de timp. Capitolul intitulat „Tehnicienii puterii” propune lectorului acest joc al aspectului de putere dimensionat în sfera industrialismului. Pe măsură ce fiinţa umană părăseşte mediul ocrotitor al eului său, debutează şi partida, lipsită de reguli, în care se decide cui revine trofeul intangibil, PUTEREA. Să fie aceasta oare adjudecată de către directori, agenţi financiari sau poate de Guverne(despre acestea Alvin Toffler puncta că „au orchestrat complexitatea civilizaţiei celui de Al Doilea Val”)? Puterea se învârte pe circuite diferite, continuând să fie pucul cel mai râvnit în jocul vârfurilor.

            Într-un astfel de context, în care se discută despre acţiuni care evoluează cu o precizie milimetrică, în care puterea o văd doar cei care sunt destinaţi să o vadă şi în care timpul este gestionat riguros, într-un astfel de context s-ar putea oare imagina dimensiunile democraţiei? Capitolul „Planul ascuns” vine să aducă în atenţie o interpretare tehnică a democraţiei, o interpretare apropiată de mecanismul unei maşini invizibile. Astfel, democraţia apare ca o manieră de temperare  a spiritelor, de implicare aproximativ neimplicată a opiniilor celor conduşi. Alvin Toffler sublinia, în acest sens, că „Forma de guvernământ reprezentativ- democraţia, cum am fost învâţaţi să o numim- a fost, pe scurt, o tehnologie industrială de asigurare a inegalităţii. Ea este pseudoreprezentativă.”

            Principiile înrădăcinate în ADN-ul industrialismului împrumută din destinul unei table de şah, beneficiind de o traiectorie de acţiuni albe precum şi de o serie de efecte negre. Gradul de credinţe, valori la care facem apel în faptele noastre nu va reuşi să garanteze acţiuni în totalitate albe. Asumarea riscului istoriei implică şi un decor imprimat de camuflate capcane.

              

  PORTATIVUL UNEI CRONOLOGII IMPREVIZIBILE

     Tectonica memoriei umane a cunoscut, de-a lungul clipelor inventariate de clepsidra istoriei, un design imprevizibil şi curajos. La temelia schiţării unui asemenea design se regăsesc idei ambiţioase, idei nemuritoare,

idei care întrezăresc viitorul prin luneta trecutului şi prezentului, idei cărora nu le este teamă să ilustreze traiectoria fiinţei umane aşa cum s-a prezentat aceasta. Prin analiza scuturată de subiectivitate a unor astfel de idei, se poate spune că o persoană se apropie de întelegerea atât a evenimentelor prezente, cât şi a celor viitoare, evenimente care vin să caracterizeze coordonatele spaţio-temporale ale existenţei umane. Astfel, a pătrunde în ireversibilitatea vremurilor, care aşteaptă să fie vieţuite, fără a pulsa de cunoaşterea şi înţelegerea trecutului este ca şi cum ţi-ai fi clădit o mansardă în ignoranţă şi într-o continuă dezorientare. În faţa odiseei timpului uman, urbanul aspect al timpului nostru precum şi digitalul format al timpului ce va veni îşi pierd din necunoscut. Manifestarea acestui efect este adusă în discuţie în dimensiunea cărţii "Al Treilea Val" elaborată de către Alvin Toffler.

     Influenţaţi de ideea de fugit irreparabile tempus, oamenii se agaţă de prezent ca de un scut  care i-ar putea absolvi de gândul aplecat spre analizarea incertitudinilor sau spre factorii care ar putea periclita echilibrul naiv de care se bucură. Acest prezent atât de palpabil înţelegerii apare ca un indicator agregat al valorilor umane, al formelor pe care le îmbracă societatea, familia, civilizaţia precum şi alte aspecte. În această manieră se poate spune că prezentul constituie laboratorul memoriei umane, al tuturor cadrelor pe care istoria omenirii le-a parcurs. Îmbrăcând forme diferite sub influenţa axei timpului, prezentul, stare aparentă de normalitate, creează fundalul unei dispute între forţele cunoscutului şi ale schimbării.

     În cartea "Al Treilea Val" de Alvin Toffler, ideea de formă diferită de manifestare a prezentului se reflectă în sfera termenului "val". Plecând la drum cu informaţia pe care o furnizează primele trei capitole ale volumului în discuţie, se poate realiza o prezentare a valurilor care s-au revărsat asupra contextului uman. Cu o evoluţie cuprinsă între anii 8000 î.e.n şi 1750 e.n, Primul Val de schimbare are în centru inventarea agriculturii. Astfel, elementele componente ale vieţii umane gravitează în jurul agriculturii, valorificând ca formă de energie "bateriile vii" sau, altfel spus, sursele de energie regenerabile. Cu o însemnătate considerabilă pentru "arhitectura civilizaţiei", acest prim val a oferit oamenilor un limbaj comun cu mediul înconjurator, constituind un fundament pentru a pune lumea în mişcare, pentru a crea o societate care cere viteză, complexitate, un fundament pentru manifestarea celui de-Al Doilea Val de schimbare.

   Iniţiat de revoluţia industrială, Al Doilea Val de schimbare surprinde memoria omenirii cu elemente precum maşina de scris, ziarul, cinematograful, cubismul, metroul, magazine universale-"palatele comerţului", familiile nucleare(formate din tată, mamă şi câţiva copii), învâţământul de masă, societatea anonimă(societatea pe acţiuni sau corporaţia) şi elementele pot continua. Această a doua formă de existenţă a prezentului îşi proiectează elementele componente după modelul fabricii. Dacă vom concentra discuţia asupra şcolilor se poate observa că învăţământul aducea şi o programă analitică ascunsă faţă de platforma educaţională de bază, programă care viza cursuri de punctualitate, de supunere şi de muncă repetitivă, conturându-se ideea de şcoală-fabrică. Cu o activitate derulată până în 1955(din punctul unora de vedere cu manifestări şi după acest an), Al Doilea Val de schimbare are ca bază de energie combustibilii fosili neregenerabili, bază care susţine structurile unei economii de piaţă. Economia care domină Al Doilea Val are în vedere separarea producţiei de consum, efectele resimţindu-se la nivelul "regulamentului de ordine interioară" al societăţii. De vindecarea rupturii între producător şi consumator vine să se ocupe Al Treilea Val, epocă a informaticii, epocă spaţială, epocă a electronicii sau a altor forme de exprimare. Această etapă promite să dea naştere unei viitoare economii de "prosum".

     "Fără să ne dăm perfect seama, suntem angajaţi în construirea din temelii a unei remarcabile civilizaţii noi."-aceasta este maniera în care Alvin Toffler construieşte imaginea celui de-Al Treilea Val de schimbare, imagine care oferă minţii prilej de analiză şi nedumeriri. Al Treilea Val nu este totuşi o altă formă de prezent care vine să revigoreze portativul vieţilor noastre? Distanţe care se măsoare în viteza unui click, obişnuinţă de a trăi pe verticală, cât mai aproape de cer, ascunşi în zgârie nori, noţiune de dor care se diminuează, oare acestea sunt destinaţiile pe care ni le-am imaginat? Cartea "Al Treilea Val" de Alvin Toffler vine să ilustreze cadrul de înţelegere a viitorului prin interpretarea trecutului şi prezentului, lăsând lectorul să scuture lectura sa de exagerări, elemente extreme şi să reţină esenţialul criteriilor sale, Al Treilea Val nefiind altceva decât portativul unei cronologii imprevizibile.

    

RECURS LA ORIZONT

     Dacă am reuşi să contabilizăm numărul de reacţii îndoielnice pe care le-am clădit de-a lungul timpului pe care se pare că îl trăim de ceva vreme am ajunge să observăm că ne place să vedem răsăritul ca oameni mici, fără un strop de curaj şi lumină. Tot ce imi doresc este să-mi găsesc timpul, gândul şi curcubeul.