ÎN CĂUTAREA ADN- ULUI INDUSTRIALISMULUI

            În spatele proiectării oricărei acţiuni se regăseşte o paletă de convingeri, un set de valori atent selecţionate sau, altfel spus, un real combustibil de cunoaştere capabil să mute munţii din loc. Investind în fiecare pas urmat o astfel de gamă de credinţe, se poate observa instalarea unei viteze de mişcare şi a unei dorinţe cotropitoare de atingere a dimensiunilor maxime, caracteristice unei situaţii. Se pare că aducerea în discuţie a sistemului de valori prezintă menirea de a contura imaginea unui iscusit meşter ce manevrează din umbră drumul către destinaţia dorită. Astfel, capitolul „Descifrarea codului” pune în lumină acel set de reguli sau principii menit să direcţioneze cursul vieţii a milioane de oameni către cadrele impuse de industrialism. Axa industrialismului este susţinută, în desfăşurarea acesteia de-a lungul memoriei istoriei, de o serie de principii precum standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea şi centralizarea. Aspectele enumerate au cucerit şi reamenajat treptat fiecare capitol al vieţii. Astfel, se poate spune că industrialismul a mărşăluit, cu aerul neobosit al roţilor de tren, prin toate ungherele cunoaşterii umane, monopolizând pentru un şirag de ani, imaginaţia, efortul şi credinţele oamenilor. În susţinerea acestei idei vine ilustrarea manifestării unui prim principiu al industrialismului şi anume standardizarea. Frederick Winslow Taylor, un nume important în panorama marilor standardizatori, ilustrează faptul că munca poate fi realizată ştiinţific pe baza standardizării fazelor destinate fiecărui muncitor. Acestui aspect i se adaugă standardizarea scării de salarizare, a programelor analitice destinate pregătirii tinerilor pentru alimentarea pieţei locurilor de muncă, a metodelor de admitere, a banilor, a preţurilor şi expunerea poate continua. Standardizarea a scuturat munca fiinţei umane de existenţa unor intervale de timp lente, a adus la un numitor comun diferenţele existente, oferind o perspectivă de dezvoltare aflată sub semnul certitudinii.

            Un alt principiu al industrialismului este constituit de specializare. Acesta are în centru ideea valorificării potenţialului unei persoane numai într-o anumită arie, punându-se astfel în lumină diviziunea muncii. Pentru a ilustra această latură, Alvin Toffler sublinia că „munca specializată nu necesită un om întreg, ci numai o parte dintr-un om”. Oare destinul omului pe acest pământ este doar acela de a se transforma într-un factor de producţie?...de a fi una dintre multiplele piese ale ADN- ului industrialismului?

            Societatea caracteristică celui de Al Doilea Val prezintă ca model central ritmul maşinii, fiind dominată de o încadrare în timp şi spaţiu stabilită cu o precizie desăvârşită. Se poate discuta, în completarea aspectelor prezentate, despre sincronizare, unul dintre principiile industrialismului care promovează seriozitatea, punctualitatea, efortul coordonat şi timpul gestionat eficient, interpretat ca izvor fundamental de venituri. O latură interesantă se remarcă a fi faptul că, în sfera culturilor industriale, copiii erau învăţaţi să citească ceasul de mici, urmărindu-se în acest mod cultivarea punctualităţii. Radiografia societăţii care domina Al Doilea Val ilustrează o gigantică maşină cu o inimă vie.

            Concentrarea(faţă de combustibili fosili, faţă de capital), maximizarea(expresie a hipnozei mecanicii) şi centralizarea(furnizarea unui mod propice de conducere) reprezintă alte principii ale industrialismului, care au dat startul unei curse desfăşurate atât pe verticală, cât şi pe orizontală a ideilor, mofturilor sau poate doar a lăcomiei omului.

            Puterea, pentru unele persoane, este doar un termen abandonat printre paginile DEX- ului, cum pentru altele, puterea întruneşte atribute ale libertăţii, siguranţei şi a mişcării neîngrădite de timp. Capitolul intitulat „Tehnicienii puterii” propune lectorului acest joc al aspectului de putere dimensionat în sfera industrialismului. Pe măsură ce fiinţa umană părăseşte mediul ocrotitor al eului său, debutează şi partida, lipsită de reguli, în care se decide cui revine trofeul intangibil, PUTEREA. Să fie aceasta oare adjudecată de către directori, agenţi financiari sau poate de Guverne(despre acestea Alvin Toffler puncta că „au orchestrat complexitatea civilizaţiei celui de Al Doilea Val”)? Puterea se învârte pe circuite diferite, continuând să fie pucul cel mai râvnit în jocul vârfurilor.

            Într-un astfel de context, în care se discută despre acţiuni care evoluează cu o precizie milimetrică, în care puterea o văd doar cei care sunt destinaţi să o vadă şi în care timpul este gestionat riguros, într-un astfel de context s-ar putea oare imagina dimensiunile democraţiei? Capitolul „Planul ascuns” vine să aducă în atenţie o interpretare tehnică a democraţiei, o interpretare apropiată de mecanismul unei maşini invizibile. Astfel, democraţia apare ca o manieră de temperare  a spiritelor, de implicare aproximativ neimplicată a opiniilor celor conduşi. Alvin Toffler sublinia, în acest sens, că „Forma de guvernământ reprezentativ- democraţia, cum am fost învâţaţi să o numim- a fost, pe scurt, o tehnologie industrială de asigurare a inegalităţii. Ea este pseudoreprezentativă.”

            Principiile înrădăcinate în ADN-ul industrialismului împrumută din destinul unei table de şah, beneficiind de o traiectorie de acţiuni albe precum şi de o serie de efecte negre. Gradul de credinţe, valori la care facem apel în faptele noastre nu va reuşi să garanteze acţiuni în totalitate albe. Asumarea riscului istoriei implică şi un decor imprimat de camuflate capcane.

              

  PORTATIVUL UNEI CRONOLOGII IMPREVIZIBILE

     Tectonica memoriei umane a cunoscut, de-a lungul clipelor inventariate de clepsidra istoriei, un design imprevizibil şi curajos. La temelia schiţării unui asemenea design se regăsesc idei ambiţioase, idei nemuritoare,

idei care întrezăresc viitorul prin luneta trecutului şi prezentului, idei cărora nu le este teamă să ilustreze traiectoria fiinţei umane aşa cum s-a prezentat aceasta. Prin analiza scuturată de subiectivitate a unor astfel de idei, se poate spune că o persoană se apropie de întelegerea atât a evenimentelor prezente, cât şi a celor viitoare, evenimente care vin să caracterizeze coordonatele spaţio-temporale ale existenţei umane. Astfel, a pătrunde în ireversibilitatea vremurilor, care aşteaptă să fie vieţuite, fără a pulsa de cunoaşterea şi înţelegerea trecutului este ca şi cum ţi-ai fi clădit o mansardă în ignoranţă şi într-o continuă dezorientare. În faţa odiseei timpului uman, urbanul aspect al timpului nostru precum şi digitalul format al timpului ce va veni îşi pierd din necunoscut. Manifestarea acestui efect este adusă în discuţie în dimensiunea cărţii "Al Treilea Val" elaborată de către Alvin Toffler.

     Influenţaţi de ideea de fugit irreparabile tempus, oamenii se agaţă de prezent ca de un scut  care i-ar putea absolvi de gândul aplecat spre analizarea incertitudinilor sau spre factorii care ar putea periclita echilibrul naiv de care se bucură. Acest prezent atât de palpabil înţelegerii apare ca un indicator agregat al valorilor umane, al formelor pe care le îmbracă societatea, familia, civilizaţia precum şi alte aspecte. În această manieră se poate spune că prezentul constituie laboratorul memoriei umane, al tuturor cadrelor pe care istoria omenirii le-a parcurs. Îmbrăcând forme diferite sub influenţa axei timpului, prezentul, stare aparentă de normalitate, creează fundalul unei dispute între forţele cunoscutului şi ale schimbării.

     În cartea "Al Treilea Val" de Alvin Toffler, ideea de formă diferită de manifestare a prezentului se reflectă în sfera termenului "val". Plecând la drum cu informaţia pe care o furnizează primele trei capitole ale volumului în discuţie, se poate realiza o prezentare a valurilor care s-au revărsat asupra contextului uman. Cu o evoluţie cuprinsă între anii 8000 î.e.n şi 1750 e.n, Primul Val de schimbare are în centru inventarea agriculturii. Astfel, elementele componente ale vieţii umane gravitează în jurul agriculturii, valorificând ca formă de energie "bateriile vii" sau, altfel spus, sursele de energie regenerabile. Cu o însemnătate considerabilă pentru "arhitectura civilizaţiei", acest prim val a oferit oamenilor un limbaj comun cu mediul înconjurator, constituind un fundament pentru a pune lumea în mişcare, pentru a crea o societate care cere viteză, complexitate, un fundament pentru manifestarea celui de-Al Doilea Val de schimbare.

   Iniţiat de revoluţia industrială, Al Doilea Val de schimbare surprinde memoria omenirii cu elemente precum maşina de scris, ziarul, cinematograful, cubismul, metroul, magazine universale-"palatele comerţului", familiile nucleare(formate din tată, mamă şi câţiva copii), învâţământul de masă, societatea anonimă(societatea pe acţiuni sau corporaţia) şi elementele pot continua. Această a doua formă de existenţă a prezentului îşi proiectează elementele componente după modelul fabricii. Dacă vom concentra discuţia asupra şcolilor se poate observa că învăţământul aducea şi o programă analitică ascunsă faţă de platforma educaţională de bază, programă care viza cursuri de punctualitate, de supunere şi de muncă repetitivă, conturându-se ideea de şcoală-fabrică. Cu o activitate derulată până în 1955(din punctul unora de vedere cu manifestări şi după acest an), Al Doilea Val de schimbare are ca bază de energie combustibilii fosili neregenerabili, bază care susţine structurile unei economii de piaţă. Economia care domină Al Doilea Val are în vedere separarea producţiei de consum, efectele resimţindu-se la nivelul "regulamentului de ordine interioară" al societăţii. De vindecarea rupturii între producător şi consumator vine să se ocupe Al Treilea Val, epocă a informaticii, epocă spaţială, epocă a electronicii sau a altor forme de exprimare. Această etapă promite să dea naştere unei viitoare economii de "prosum".

     "Fără să ne dăm perfect seama, suntem angajaţi în construirea din temelii a unei remarcabile civilizaţii noi."-aceasta este maniera în care Alvin Toffler construieşte imaginea celui de-Al Treilea Val de schimbare, imagine care oferă minţii prilej de analiză şi nedumeriri. Al Treilea Val nu este totuşi o altă formă de prezent care vine să revigoreze portativul vieţilor noastre? Distanţe care se măsoare în viteza unui click, obişnuinţă de a trăi pe verticală, cât mai aproape de cer, ascunşi în zgârie nori, noţiune de dor care se diminuează, oare acestea sunt destinaţiile pe care ni le-am imaginat? Cartea "Al Treilea Val" de Alvin Toffler vine să ilustreze cadrul de înţelegere a viitorului prin interpretarea trecutului şi prezentului, lăsând lectorul să scuture lectura sa de exagerări, elemente extreme şi să reţină esenţialul criteriilor sale, Al Treilea Val nefiind altceva decât portativul unei cronologii imprevizibile.

    

RECURS LA ORIZONT

     Dacă am reuşi să contabilizăm numărul de reacţii îndoielnice pe care le-am clădit de-a lungul timpului pe care se pare că îl trăim de ceva vreme am ajunge să observăm că ne place să vedem răsăritul ca oameni mici, fără un strop de curaj şi lumină. Tot ce imi doresc este să-mi găsesc timpul, gândul şi curcubeul.